Deschid dosar primăverii

Primăvara aceasta se face vinovată de multe lucruri. Mai bune sau mai proaste, va fi rolul tău, dragă cititorule, să decizi din calitatea de judecător. Am de gând să dau primăvara aceasta în judecată. Mi-a făcut multe, poate chiar prea multe.

Pentru a înțelege totuși de ce am început acest demers și ce m-a făcut să mă transform, chiar și pentru puțin timp, într-un jurist aspirant, am să îți povestesc ce am pățit chiar săptămâna trecută. Pe scurt, m-am nimerit într-o stație în care nu aveai niciun fel de adăpost, fără umbrelă și într-o geacă subțire, așteptând un 42 care nu se grăbea deloc să vină. Ploua. Și a trebuit să aștept fix o jumătate de oră, autobuzul făcându-și apariția la câteva minute după ce s-a oprit ploaia. Ai crede că m-am enervat dar, de fapt, situația aceea mi-a stârnit doar un zâmbet, oarecum nejustificat. Mi-am dat seama, apoi, că era vina primăverii și iată-mă în fața ta, onorată instanță, pledând acest caz.

În primul rând, acuzata noastră a îndrăznit să apară cu câteva zile mai devreme decât e prevăzut în legea firii – pe care am luat-o cu toții la cunoștință – ca, mai apoi, să dispară când toți consideram că ne putem baza pe ea. În plus, în momentele în care îi puteam simți prezența, era mai mereu capricioasă. Purta vântul printre pletele ei lungi și a purtat chiar și picăturile de ploaie ca pe o rochie.

În al doilea rând, sunt sigură că ați observat cum poartă mereu după ea coșulețul plin cu clișee pe care i le atribuim: să-ți alegi „baba”, să porți mărțișor, să-i cumperi flori mamei. Începem să vedem mai multe domnișoare cu iubitul la braț și buchetul de trandafiri în cealaltă mână. Iar acuzata nu spune nimic: nici că ar vrea să poarte coșul mereu plin, nici că n-ar vrea. Ea doar răspândește miros de zambile pe străzi și nuanțe rozalii copacilor din parcuri.

Primăvara se face vinovată de prea multă bunăvoință, de prea mult optimism. A venit cu o zi mai devreme prin câteva floricele pe care mi le-am făcut cadou și a ales să rămână în jurul meu și să îmi dea, măcar din când în când, lecții. A adus unii oameni în cursul firesc al vieții mele iar pe alții i-a înlăturat, păstrându-și tăcerea. Primăvara aceasta nu a mai fost, cel puțin pentru mine, doar despre prima săptămână a lunii martie. A fost despre fiecare zi în care mi-am simțit familia aproape, despre fiecare zi în care am găsit un nou prieten într-un om apropiat. A fost despre nostalgia pe care o aduce orice sfârșit, despre bucuria împărtășită cu cei care simt la fel ca tine și despre speranța cu care pornești pe orice drum nou.

Onorată instanță, e vina primăverii pentru tot ce am simțit de când a venit, motiv pentru care am hotărât să deschid acest dosar și pentru care vă cer să judecați atent. Sentința pe care o consider cea mai îndreptățită este aceea a muncii în folosul comunității: astfel, până la data de 31 mai 2017 inclusiv, acuzata va trebui să împartă bucuria aceasta în sufletul a cât mai multe persoane. Vedem ulterior ce se va stabili în cazul surorii ei mai mari.

Maria Diana ARMANU

DSCF9439

Anunțuri