Drag de Iaşi

Cine s-a născut şi a crescut în Iaşi, cunoaşte farmecul acestui oraş şi nu l-ar da pe nimic. Cine a ajuns din întâmplare (sau nu) pe aceste meleaguri, a învăţat să iubească Iaşul şi… nu l-ar da pe nimic. În oricare categorie te-ai afla, trebuie să recunoşti că nicăieri nu se simte mai tare parfumul florilor de tei şi nicăieri nu sună mai frumos roţile tramvaiului. Frumuseţile locului sunt nimic fără frumuseţea oamenilor, iar dulcele târg al Ieşilor a oferit mulţi oameni mari de-a lungul vremii. Îi păstrăm cu drag în amintire şi îi cinstim cu fiecare ocazie, însă uneori, trecutul trebuie să rămână cu ale sale, iar noi trebuie să ne concentrăm asupra prezentului şi a oamenilor de acum.

Ziua de 16 februarie este dedicată zilei de astăzi, este dedicată talentelor actuale, care trebuie recunoscute şi conduse spre mai bine, spre mai mult. Fundaţia Comunitară Iaşi organizează un eveniment filantropic, Gala “Drag de Iaşi”, care îşi propune să susţină performanţa a 5 tineri talentaţi din acest oraş. Evenimentul are loc la Hotel Select, în Sala Barroco Restaurant. Participanţii au ocazia să liciteze pentru “lucruri de necumpărat”, urmând ca fondurile strânse să devină burse pentru cei 5 tineri talentaţi identificaţi de ROTALENT.

Pentru cei care nu vor fi prezenţi la Gală, organizatorii au pregătit o licitaţie online, la care te poţi înscrie prin completarea unui formular. Obiectele licitate sunt la fel de speciale ca şi cele din cadrul Galei:

• un album al Iaşului în ediţie limitată, ofertat de Primăria Iaşi, care îți va arăta farmecul unui oraș de demult. Privește Iașul cu alți ochi și redescoperă-l mai frumos de fiecare dată!
• un rol de figurant într-un spectacol al Operei Române Iaşi, ofertat de Opera Română Iași. Cu siguranță ai rămas de multe ori mut de uimire la finalul unui spectacol al Operei Române din Iași. Imaginează-te, însă, de partea cealaltă a baricadei și trăiește arta la intensitate maximă!
• o bijuterie handmade unicat, ofertată de Nouvellebyluciana. Bijuteriile handmade au mereu farmceul lor, însă bijuteriile realizate de Nouvellebyluciana se bucură de o atenție aparte. Fiecare dintre ele are o poveste, iar de asta îți poți da seama doar dacă le vezi.

Ai ocazia să arăţi cât de drag îţi este acest oraş, aşa că înscrie-te la licitaţia online şi cumpără “lucruri de necumpărat”! La final, Iaşul îţi va mulţumi!

Special Guest – Oana Filip

Luna ianuarie aduce la rubrica Special Guest un om drag PRIME-ului: pe Oana Filip, membru alumni. În rândurile următoare, Oana ne povestește cum au contribuit la formarea sa oamenii pe care i-a avut alături. De asemenea, ne învață să luăm tot ce e mai bun de la persoanele care ne înconjoară.

                                                                                                                   Eseu personal

Avantajul de a avea fraţi mai mari

Am simţit mereu că sunt ocrotită, protejată de cei doi fraţi mai mari pe care îi am. De multe ori nu am rămas doar cu sentimentul, ci cu dovezi clare. Şi-au dat silinţa să mă ajute, să îmi ofere sfaturi de care poate nici ei nu erau convinşi, dar le rosteau cu atâta determinare încât îi credeai pe cuvânt. Când a fost vorba de certuri în faţa blocului, nu au intervenit niciodată. De câteva ori le-am reproşat că „nu îmi iau apărarea”, deşi ştiam sigur că acesta e unul din rolurile mari pe care le joacă o soră sau un frate. N-am primit nicioadată explicaţii care să mă mulţumească. Probabil m-au lăsat să înţeleg singură de ce procedează aşa şi nu altminteri.

Competiţie

E cuvântul care m-a însoţit tot timpul. De la vremurile în care învăţam în aceeaşi şcoală generală (+liceu) cu sora mea şi până astăzi, când încerc să ţin pasul cu lucrurile, proiectele şi oamenii care îmi plac. Dintre toate, cel mai mult m-a marcat comparaţia nesfârşită care se făcea între mine şi sora mea. Profesoara de matematică pe care o aveam era diriginta ei şi de fiecare dată când luam o notă mică la teză îmi spunea „Să te duci la Simona să o semneze, ai înţeles?”. Altfel spus, teama cea mare era să dau ochii cu ea şi să îi arăt lucrarea, nu cu ai mei părinţi. Bineînţeles că primeam o serie bună de reproşuri. Unele îmi sunt extrem de familiare şi astăzi. Rar mi se întâmpla să fie o zi în care să nu mi se spună că „Simona e as la geometrie”, „Simona a făcut un comentariu literar de toată frumuseţea”, „Simona merge la olimpiada de română”, „Simona este şefa clasei”, iar finalul suprem nu putea fi altul decât „Simona este şefă de promoţie”. Deşi e cu doi ani mai mare decât mine, pretextul legat de vârstă nu a contat niciodată. Eram ca ea sau deloc. După plecarea ei din şcoala generală (eu eram în clasa a VI-a), lucrurile s-au mai potolit niţel. Am mai fost întrebată de câteva ori dacă Simona mi-a făcut tema or ba, dar nimic mai mult. Începusem să câştig un pic de încredere şi ceva mai multă simpatie. În sfârşit, puteam respira normal.

Final fericit

Nici că se putea altfel. Astăzi, îmi dau seama că Malcom Gladwell are tot mai multă dreptate în cartea „Excepţionalii”. E adevărat, suntem un cumul de 5 caractere, ale oamenilor de lângă noi. Cred că regăsesc la mine ambiţia pe care Simona o avea la momentul respectiv, încăpăţânarea de a vedea dincolo de limite, tăria de a accepta provocările cu braţele deschise. Curajul mi-a intrat în cap şi în obişnuinţă de la fratele meu, pe care îl văd o dată la trei luni,  iar la telefon vorbim doar câteva minute. Restul oamenilor (pun pariu că sunt mai mult de 5) rămân pentru mine şi le mulţumesc pentru încrederea şi seninătatea cu care îmi vorbesc.

Am ţinut morţiş să evit scrierea unui articol în care vorbesc de domeniul în care activez şi pe care PRIME Iaşi încearcă să îl facă mai bun. Cred până în pânzele albe că uneori e înţelept să ne gândim ce determină alegerile pe care le facem şi cum le putem valorifica.

Ce ne propune Departamentul de HR să facem înainte de examene…

Bine a mai fost în vacanța de Crăciun…  Somn până la amiază, bunătăți pe masă gata pregătite, cadouașe sub braduț, 2-3 ieşiri. Hm…ne cam ia melancolia și am vrea să mai dăm timpul înapoi, să retrăim acele momente unice. Mai ales acum, când a dat greul peste noi cu proiecte făcute mai mult noaptea decât ziua, teme peste teme, alergări pe la seminarii în goana pentru prezențe (măcar alea obligatorii) și examenele spre care ne îndreptăm irevocabil și inevitabil. Ce facem, cum facem, mai avem vreo șansa de scăpare? Normal că da. Cu noile task-uri din partea HR-ului:

1. Vă păstrați calmul în orice situație. Cercetările de laborator din departamanentul de HR au demostrat că stresul dăunează sănătății în măsura în care poate provoca depresii (PRIME-ul are oameni optimiști și zâmbăreți, NU VREM EMO, NU VREM EMO!!!)

2.  Faceți-vă o listă a priorităților și luați-le pe rând. N-ar strica niște stickere lipite pe birou ca să vă amintiți mai ușor ce aveți de făcut.

3. Hrăniți-vă bine, cu fibre, fructe și legume (treceți pe la cantină, fac mâncare bună și e păcat să-și murdărească bucătăresele șorțurile gătind de zor). Energizantele, Cola și stacanul ăla mare de cafea o să vă provoace palpitații și anxietate. Nema concentrare K.

4. Faceți-vă scheme și notițe! (dacă tot cursurile sunt în format electronic, măcar să nu uităm să mai și scriem).

5. Mai ieșiți cu prietenii în oraș, nu deveniți ursuzi, o să vă prindă bine puțin aer rece și încurajările lor.

Seară de proiecții cu PRIME Iași

Miercuri seară, ne-am putut detașa timp de 2 ore de proiectele și examenele care bat la ușă, vizionând proiecțiile de la DISS trimise de către Adriana Lungu de la IQads.

Filmulețele interesante și ceaiul sau vinul fiert s-au potrivit perfect unei seri friguroase în compania oamenilor dragi din PRIME. Membrii vechi s-au întâlnit cu membrii alumni după vacanța binemeritată. Au avut ocazia să-și ureze ,,La mulți ani!”, să-și împărtășească din experiențe și să savureze din scurt-metraje, stând relaxați pe coloratele perne de la mansarda localului Brain.

Încă o reușită ieșire bifată în agenda PRIME Iași!

Special Guest: Andra Precupanu despre Namogo şi Tudor Munteanu

O altfel de sinestezie, manifestată în activitatea

unui designer

Despre design şi branding Tudor Munteanu ar putea să vorbească încontinuu. Deşi a studiat Electronică şi Telecomunicaţii, a tatonat îndelung un teren mai creativ, ca freelance designer, pentru ca ulterior să pună bazele unei agenţii de branding în Iaşi. Nu întâmplător, fratele său, Alex Munteanu, i s-a alăturat în acest domeniu. Împreună au semnat actele pentru Genuine Agency, pe care în 2010 au rebotezat-o Namogo, începând astfel materializarea dorinţei de a lucra la proiecte de branding.

Încheind acest preambul poetico-economic, ajung la noţiunea de sinestezie apropriată (cu siguranţă inconştient) de Tudor în orice etapă a designului. Mă refer aici, aşa cum spune titlul, la un altfel de sinestezie, nu cea învăţată din manualele de limbă şi literatura română din liceu, ci o sinestezie care face apel la alte trei simţuri: bun simţ, bun gust şi simţ de responsabilitate. Designul, manifestat fie în logo, materiale de comunicare, web design sau holistic, într-un proces de branding, trebuie să emane bun gust. Asemenea unui proiect artistic, însă mai concret, făcând analogia cu un designer vestimentar, un designer cu bun gust croieşte textura în cel mai potrivit mod astfel încât clientul să fie mai mult decât mulţumit – încântat.

Bunul simţ este atributul firesc ce se succede bunului gust necesar unui designer (sau antreprenor, funcţie cu care Tudor nu se identifică, însă îl defineşte). Un bun simţ exprimat prin capacitatea de a oferi un produs final mai bun decât şi-ar fi imaginat clientul, chiar dacă brieful nu vădeşte întotdeauna tot ce doreşte clientul. Un bun simţ sinonim modestiei, manifestat prin faptul că deşi dovedeşti pricepere în proiectele realizate anterior, conştientizezi că suficienţa este antagonică profesionalismului, lăsând loc astfel de “se poate mai bine, pot mai mult”.

În final, simţul de responsabilitate, care guvernează posibilitatea dezvoltării industriilor creative în România, şi cu preponderenţă în Iaşi, are ca definiţie aici valorificarea fiecăror 24 de ore pe care le ai la dispoziţie.

Parafrazându-l pe Seth Godin, atât timp cât nu-ţi consideri activitatea profesională un factor de stres, poţi să o iei cu tine oriunde şi oricând. În cele 24 de ore din zi, chiar şi din vacanţe, având ca rezultat încântarea deplină a clientului şi satisfacţia că ai creat ceva cu bun gust, bun simţ şi simţ de responsabilitate.

Andra Precupanu, Marketing Manager Namogo