Timpul încă are răbdare
Nu-mi găsesc inspirația. Nu mă regăsesc pe mine. Mi-e greu să țin pasul cu timpul care trece mult prea repede. Nu pot să zbor odată cu el, pentru că nu-mi doresc asta. Vreau să mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară. Nu am timp să mă pot bucura de timp.
Ar trebui să-mi fac ordine în gânduri, în viață și în „bârlogul” din care vă scriu acum că sufăr, de ceva timp, de lipsa timpului. Aș vrea să mă bucur mai mult de micile momente pline de bucurie pe care viața mi le împrumută. Da, viața nu le oferă, ci le împrumută. Te gândești că îi ești dator cu multe secunde de acest fel, nu? Aici dă-mi voie să te contrazic. I le-ai dat înapoi atunci când ai râs cu toată inima și ți-ai expus sufletul la lumina oamenilor. Încearcă să păcălești trecerea asta ireversibilă a timpului. Ocupă-l cu gânduri pozitive, mulțumiri, râsete, visuri și iubire.
Fă-ți timp pentru pasiunile tale sau descoperă unele noi! Sunt atât de multe lucruri despe care nici măcar nu știi că există sau care așteaptă să fie create de către tine. Citește cărți, articole sau chiar rețete de bucătărie! Observă până și gândurile artiștilor stradali care colorează orașul! Ascultă muzică veche doar pentru că, odată cu trecerea lui, timpul aduce artiști noi. Cumpără ziarul a doua zi după ce a apărut la chioșc, nu în ziua în care timpul a decis că trebuie cumpărat! Mergi la mare iarna, când nimeni nu s-ar aștepta să faci asta,nici măcar tu! Trezește-te cu 7 minute înainte de alarmă doar ca să surprinzi timpul și telefonul care abia așteaptă să-ți alunge visele! Poți avea mai mult timp doar dacă vei încerca să-l iei prin surprindere, să faci lucrurile diferit. Aștepți să aibă loc o întâmplare și să spui liniștit: „Așa a fost dat”? Nu aștepta să ți se dea astfel de momente, ci caută să le obții singur. După ce reușești, atunci să spui că „Așa a fost dat… să-mi doresc, să încerc să fac lucruri și să prețuiesc ce am obținut”. Timpul nu va scoate din valiza lui cu care călătorește în lung și-n lat dacă nu vede în tine dorința de a sta la vorbă cu el.
Îmi aduc aminte, în timp ce scriu aceste rânduri, de o discuție pe care am auzit-o acum câțiva ani, între Titi și Titu. Titi își întreabă prietenul cum rezistă cu toată munca pe care o are de făcut, iar Titu îi spune că încearcă să facă tot ce și-a propus, dar nu prea are timp. Titi aduce în discuție un articol găsit printr-o revistă veche, conform căruia ar exista undeva o băutură specială care îți oferă tot timpul de care ai nevoie. Răspunsul lui Titu îmi gâdilă mintea și acum: „Mi-ar prinde bine asta. Păcat că nu am timp să merg în căutarea ei.” Mi-a dat de gândit această conversație până în această clipă și continuă să o facă.
Nu aștepta momentul potrivit doar pentru că tu nu vezi că este așa. Ba este! Nu l-ai văzut poate pentru că ești prea somnoros, poate visezi cu ochii deschiși sau poate ai uitat să-ți pui ochelarii pe nas, așa cum mi se mai întâmplă mie. Trebuie doar să simți! Dacă simți că trebuie să faci ceva într-un moment (nu dat) și numai gândul la ceea ce ai putea reuși îți face dinții să zâmbească,vei ști, om drag, că a venit timpul! Va veni o vreme când timpul va înceta să mai aibă răbdare cu tine. Ei bine, atunci vei avea nevoie de sfaturi de la Ilie Moromete și-ți vei face timp să citești romanul lui Preda.Sper să-mi găsesc inspirația acum că mi-am făcut timp să-mi scriu gândurile pe această pagină de un alb imaculat din Word.