Student, călătoresc cu trenul
Studenția, cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Ce mă încântă cel mai mult? Faptul că sunt abia la începutul acesteia și mai am timp să mă bucur de fiecare clipă, să retrăiesc emoțiile sesiunii și să descopăr necunoscutul.
Ce cuvânt îți vine în minte când auzi de CFR? Bineînțeles, eu nu îți pot citi gândurile, dar sunt sigură că ai călătorit cel puțin o dată cu trenul la clasa a 2-a și ți-ai făcut o părere, poate nu cea mai bună despre asta. Ei bine, să-ți spun că am refuzat câteva luni să merg cu trenul și bănuiesc că știi de ce… întârzieri, frig, toalete la care nu prea vrei să mergi și alte minusuri ce le regăsești la clasa a 2-a.
Într-o zi, din curiozitate, am ales să îmi dublez timpul de călătorit până acasă. Sunt conștientă că pentru multe persoane, 3 ore cu trenul până la mămăliguța caldă a mamei, e o nimica toată. Pentru mine, în comparație cu un drum de o oră și un pic, aceste 3 ore mi se păreau o veșnicie. Mărturisesc că prima călătorie a fost un chin din care mă rugam să scap cât mai repede. Decembrie, gara era plină de oameni, majoritatea studenți, ce așteptau la ghișee, iar eu mă simțeam atât de neștiutoare și pierdută în spațiu. Mă bucuram în sinea mea că am ales să plec mai devreme de la cămin, deoarece am stat la coadă pentru un bilet aproximativ 30 de minute. Triumfătoare, cu biletul într-o mână și cu bagajul în cealaltă, am pornit spre peronul 3C unde se aflau câteva vagoane atașate de o locomotivă care urma să plece în câteva minute. Am intrat în vagonul care mi se părea a fi mai „aerisit” și căutam cu privirea un loc liber. Am găsit unul, dar am realizat destul de repede că scaunul era ud… și încă sper că era apă. Am avut noroc de o bătrânică care și-a mutat sacoșica pusă pe un loc de lângă dumneaei, oferindu-mi scaunul, de această dată uscat. Până acasă am îndurat un frig ce îmi pătrundea până la piele și de care am scăpat abia atunci când am făcut un duș fierbinte. Să spunem că poate nu a fost cea mai bună zi din viața mea. După o vreme am fost nevoită să călătoresc doar cu trenul, deoarece începuse să cam bată vântul prin buzunarele mele și nu voiam să fac o gaură prea mare nici în bugetul sponsorului meu principal, acesta fiind tata. Ușor, ușor m-am obișnuit și mergeam tot mai des acasă datorită călătoriilor gratuite oferite studenților.
În prima mea vizită a orașului Cluj-Napoca, în martie, pot spune că am prins drag de mersul cu trenul. Cum așa? Ei bine, asta nu ține neapărat de mine, ci și de persoanele cu care am călătorit. Și nu zic că e fain să stai 10 ore în tren, zic că e fain să interacționezi cu cei din jur, să vezi peisaje unice, să ai timp de o carte bună, să înveți să ai răbdare. În plus, dacă ai rău de mașină, trenul e cea mai bună alternativă.
Ulterior, mi-am dat seama că eu încă nu-mi cunosc țara, că nu am văzut nici un sfert din frumusețile ei. Astfel, mi-am propus ca anul acesta să călătoresc în lung și-n lat cu trenul, să vizitez, să cunosc, să descopăr și să-mi imprim în memorie momente de neuitat. Îți surâde ideea? De ce să nu mi te alături?
Sursa pozei: Pinterest
