Interviu cu voluntarul lunii Februarie – Elisabeta IFRIM

Încă de la început a dat dovadă de o perseverență aparte, iar profesionalismul și ambiția sunt calitățile care o descriu cel mai bine. Elisabeta IFRIM a devenit voluntarul lunii februarie grație dorinței sale de a face totul într-un fel aparte și a farmecului pe care îl răspândește mereu în jurul ei.

Ce anume consideri că ai făcut diferit pentru a deveni voluntarul lunii?
Cred că cel mai bun lucru pe care cineva îl poate face pentru propria dezvoltare este să facă cât mai multe lucruri care îi plac. Un om complet și armonios dezvoltat este cel care găsește ceva de învățat în orice activitate ar face, așa că propria dezvoltare ar trebui să se refere mai degrabă la cum faci lucrurile, nu la ce anume faci. Eu am făcut mereu ce-mi place, așa că majoritatea activităților mele sunt unele „de dezvoltare”.
Avem libertatea de a fi orice. Din momentul în care decidem să fim noi, vom face diferența în orice domeniu am activa.

Cum te-ai simțit când ai aflat acest lucru?
Întrebarea asta m-a făcut să mă gândesc la o analogie „simpatică” (simpatic – cuvânt des întâlnit în PRIME): în momentul în care descoperim tainele cititului, de exemplu, ne dorim să lecturăm cât mai mult, iar atunci când primim cadou o carte, nimic nu se egalează cu acel gest. Așa este și în acest caz. Nu pot spune că sunt dependentă de multe lucruri, dar cu siguranță, unul dintre ele se numește PRIME. În momentul în care intrăm în organizație, ni se spune că am devenit voluntari cu sufletul albastru. Cum m-am simțit când am primit această „poziție”? Pe lângă „simpatic”, am simțit că PRIME mi-a oferit sufletul său fără nicio urmă de îndoială. Mai are rost să spun că l-am primit cu brațele deschise? Era acolo, de mult.

S-a schimbat în vreun fel atitudinea ta față de PRIME după ce ai căpătat această ,,poziție”?
De la agonie la extaz, de la voință la iubire și de la motivație, la mega-motivație. O împletitură de sentimente care fac o echipă ce mă determină să perseverez, să dau totul pentru locul în care am început să-mi scriu povestea studenției. „Poziția” asta, înainte de a fi confirmată de întreaga asociație, trebuie să ne fie confirmată de noi. Dacă și peste câteva luni de provocări, îmi voi menține, pentru mine, acest titlu, înseamnă că, într-adevăr, am meritat.

Ce îi sfătuiești pe ceilalți membri PRIME?
Când erați mici, nu visați să deveniți acționari, investitori, ci aveați visuri mărețe. De fiecare dată când proiectele vă „răpesc” nopțile, când task-urile formează coloana infinitului, amintiți-vă de visul vostru. Vă alimentează energia, vă dă puterea de a continua, de a vă dori să dați ce-i mai bun de la voi, pentru cel mai bun loc în care vă puteți afla în timpul studenției. Creați-vă amintiri, prietenii pentru o viață, dar cel mai important: încercați să vedeți asociația nu ca pe o responsabilitate, ci ca pe un spectacol la scenă deschisă în care sunteți actorii principali: de voi depinde totul. De voi depinde cu ce rămâneți și ce veți povesti peste ani, când îi veți vizita pe cei la început de drum. Și viitorul lor stă în mâna noastră, vedeți?! În timp ce ne căutăm visul, și el ne caută pe noi. Consider că acesta este locul întâlnirii. Data și ora… o stabilim noi.

Câteva cuvinte de final?
Un examen rămâne doar un examen, o notă… doar o simplă notă, dar atunci când vom profesa, nu vom putea să dăm un randament de… cam un 6. Ori tindem spre 10, ori ne pierdem în mulțime. Ce mă învață pe mine PRIME, în fiecare zi? Să ies din mulțime. Să tind spre 10, în carieră, în relațiile cu cei din jur, în ideea de a fi om adevărat. PRIME a atins acel 10, atât ca ani, cât și ca profesionalism. Acum, ne ajută pe noi să îl atingem, cu fiecare provocare lansată. Sunt fericită că sunt în drumul meu spre 10. 
Ce este fericirea mea? Este PRIME.

voluntar_februarie

 

Anunțuri