PRIMEneața

„Viaţa are un sens câtă vreme nu cauţi să-i dai unul.” Poate vă întrebaţi cum vine asta sau ce inepţie mai e şi asta. Nu e nici inepţie, nici un nonsens. E un paradox, dacă vreţi. Un paradox al naibii. Totul e un paradox dacă vă gândiţi mai bine. Trăim în paradox, contradicţii şi nonsensuri. Lucrurile se întâmplă invers decât le plănuim noi, căpătăm un lucru după ce nu mai avem nevoie de el sau nu ni-l mai dorim aşa mult, apreciem oamenii când nu mai sunt lângă noi şi ne întâlnim cu fericirea poate prea târziu. Aşa e şi cu sensul, dar să nu înţelegeţi greşit. Să nu înţelegeţi că nu mai trebuie să munciţi, să fiţi dedicaţi şi să faceţi lucrurile cât se poate de bine  şi profesionist. Nu, exclus! Trebuie să faceţi toate lucrurile astea. Şi în plus, trebuie să nu va pierdeţi speranţa şi încrederea niciodată! Dar niciodată! Să nu vă faceţi o obsesie din a da vieţii un sens, sau de a-l găsi, pentru că e foarte posibil să nu se întâmple asta. Trebuie să faceţi lucrurile fără să va gândiţi la asta, şi să aşteptaţi. Dar aşteptarea… Ştiu, e greu să aştepţi, e cumplit de greu. Dar cred că e singura soluţie. Să lupţi, să te baţi, să speri şi să aştepţi. Să aştepţi verdictul. Să vezi ce va decide “arbitrul”…
Vlad GAFENCU

image

Anunțuri