BUCUREȘTI, VENIM!

cnsc

Ora 6 fără 10 dimineața. Afară e frig, peronul e aproape gol.

Pe-un rând de scaune, bagaje multe, iar în jurul lor puzderie de oameni. Doar doi, trei vorbesc, în rest e liniște. O fi prea devreme și nu s-au trezit bine încă. Mai toți au câte o sticlă mare de apă lângă ei. Înseamnă că merg departe.

Încep să se agite. Spre ei vine alergând cineva. Un călător întârziat. Îi zâmbesc, îl așteptă, apoi se îndreaptă spre tren. Iași-București Nord, am zis eu că merg departe.

Îi văd cum se urcă unul câte unul și cum se-așeză pe scaune. Râsete multe și câte-un “eu vreau să stau la geam” ajung până la mine. La urmă rămâne o brunețică zâmbitoare. Și-o aud: yuhuu, mergem la CNSC!

Anunțuri