Special Guest – Andreea Ghiban

Special Guest-ul lunii mai este Andreea Ghiban. În acest articol veți vedea cum a ajuns să fie antreprenor, ce valori stau la baza oricărei inițiative care au condus la ideea deschiderii unei cafenele. Acaju este un loc de poveste, cu o atmosferă plăcută și oameni frumoși.

O să încep cu un punct comun. Am terminat Facultatea de Jurnalism şi am dat licenţa în Comunicare şi Relaţii Publice. Ar putea să nu însemne mare lucru sau ar putea să însemne totul, dar cu siguranţă contează. Astfel am prins gustul de inovaţie, de nou şi de împărtăşire a lucrurilor, dar eu am insistat în plus pe implicare şi valoare. Poţi să zici că tu ai cea mai bună idee, dar nu ai să convingi până ce nu demonstrezi cu fapte.

Cuvintele ajută cu siguranţă, dar nu şi fără o bază reală. Ştiu că principiile de marketing merg pe ideea că poţi vinde orice dacă ştii cum şi cui, dar eu nu m-am ghidat doar pe principiul asta. După mai bine de 3 ani de antreprenoriat cred din ce în ce mai mult în puterea lucrului bine făcut şi, bineînţeles, în comunicarea acestuia astfel încât lumea să remarce acest lucru.

Cred – şi mi s-a confirmat în multe rânduri – că la cafeneua Acaju s-a creat o comunitate. Una bazată pe prietenie, pe idei şi proiecte împărtăşite de oameni creativi. Cum am ajuns aici? Prin comunicare dar, mai ales, prin implicare. Contează viziunea şi nu numai scopul. Este importantă esenţa lucrurilor şi nu numai realizarea lor. Ştiu că sună general, dar e important să specific.

Am organizat evenimente cu nume atractive şi afişe inedite, am făcut campanii, evenimente caritabile, târguri şi workshop-uri, ateliere şi concerte şi chiar o revistă, dar odată ce oamenii ne-au trecut pragul casei – la propriu – am încercat să le fim în primul rând prieteni. Am reuşit să  facem promovare fără să plătim publicitate şi asta ţine de relaţii publice şi comunicare, dar avem un număr mare de clienţi fideli, prieteni de-ai casei, şi asta ţine de importanţa lucrului bine făcut şi de substanţa pe care am dat-o zi de zi acestui loc.

Am avut noroc sau, să nu fiu modestă, abilitatea de a şti să adun oameni frumoşi în jurul acestui proiect – pentru că eu aşa văd Acaju, ca pe un proiect în continuă transformare şi evoluţie şi nu ca pe o afacere. Mă refer la oamenii care lucreză aici, la cei cu care doar colaborăm, la prietenii pe care ni i-am făcut. Nu ştiu dacă acest lucru se învaţă, dar e bine să ţineţi cont de oamenii din jurul vostru, de cei pentru care comunicaţi sau cărora le comunicaţi.

Cu siguranţă e puţin ce am spus pentru cei mai bine de 3 ani de activităţi şi de gestionare a unei cafenele, însă ar fi prea mult de scris despre ce a însemnat acest drum din prima zi din care am deschis. Cred că este esenţială ideea, principiile după care te ghidezi pentru implementarea ei şi modul în care comunici aceste lucruri. Povestea Acaju stă scrisă în desenele de pe pereţi, în pozele şi evenimentele de pe blog şi în povestirile oamenilor care vin zi de zi la un ceai.

Anunțuri